Cine e părintele,cine e copilul?

Cine e părintele, cine e copilul?

Azi am reusit sa traiesc clipa aia minunata cand vezi roadele muncii tale, după ce te-ai jucat vreo 3 ani cu cativa copii dintr-o clasa, multe tipuri de jocuri, si deodata vezi ca ce scriai in programa pentru parinti e adevarat: ei sunt mult mai atenți, concentrati, iti sorb cuvintele, zambesc din suflet, știu sa se joace frate...si iti inchipui ca asa isi vor trai toata viata. Si azi inventam eu  o poveste ca de obicei in fata lor, urmand sa vina si ei in fata, sa inventeze o poveste, dupa ce termin eu. Jocul asta cu inventat povesti le place la nebunie!!!

Intre timp, un personaj adus de mine, un Calut, se plangea ca nu se joaca parintii lui cu el si ca se simte trist, si o fetita zice: ''E, nu te mai plange, ca nici ai mei nu se joaca cu mine''. Calutul meu se opreste din vorbit si ii zice: ''Ai putea sa o rogi, pe mama ta, sa se joace macar 5 minute pe zi cu tine, atat si sa-i spui ca asta te face cea mai fericita?'' Fetita intra in joc si spune: 'Da, dar parintii mei nu stiu ce e joaca, mama e trista mereu!'' 

Si atunci am avut o senzatie ca stau de vorba cu o mama, nu cu o fetita de 5 ani!

Oare cand pierdem senzatia aia tare... de joaca? Senzatia aia cand te bucuri din orice si zambesti fara motiv!

Cand luam lucrurile atat de in serios, incat mersul la job, sau jobul in sine, traficul, asteptatul salariului, asteptarea partenerului perfect , si petrecutul vietii uite asa....asteptand mereu ceva ce niciodata nu se intampla, ne rapeste POFTA DE A NE JUCA pentru totdeauna???

Imi  amintesc ca am avut un client care mi-a platit o sedinta de coaching doar ca sa priceapa de ce nu poate sa mearga cu placere la munca si se simte ca la inchisoare!!! Si-a dat seama, Slava Domnului ca nu se mai juca demult...si mi-a spus ca tot ce si-a dorit ca si copil, a fost ca macar unul din parinti sa se joace cu el! Salvarea definitiva a fost cand si-a amintit ca joaca cea mai tare pentru el era sa faca mancare cu mama lui !

Tehnica lui Gratian Sonu- Tehnica Telefonului

''Ii arati telefonul copilului, ii spui ca-l inchizi si chiar il inchizi in fata lui, apoi ii spui: 

''Timp de 10 minute -30 de minute'' facem TOT ceea ce-ti doresti tu!

Si faci!!! Cu mintea acolo, nu la problemele care te asteapta!!!

(Daca cumva, copilul vrea de ex: sa zgariati peretii, inseamna ca te incearca si ca nu i-ai ascultat nevoile de mult timp. Scrie-mi si rezolvam)

 Vei scuti o multime de bani pe medicamente, psihologi, spitale de nebuni (nu glumesc, am avut caz!!!), cursuri de dezvoltare personala sau mai stiu eu ce cursuri paranormale de  introversie hipnotico metafonico burlesco si extrateta….personala J)))

Dar mai ales vei scuti ani de regrete ale tale si ale copilului tau ca nu v-ati jucat suficient impreună. Iar acum adult fiind, iti cere seful sa fii si tu mai vesel si nu poti, sau iubita sa radeti mai des impreună si nu-ti mai arde, si nu mai poti face nimic din joaca ci, cu o figură care se incrunta la tine in fiecare zi când te uiti in oglinda!

Iti spun ca: de 8 ani ma joc cu copiii intre 2 si 12 ani, si SINGURUL PRIETEN cu care copilul isi doreste sa se joace toata viata esti TU, Parintele sau Apartinatorul !!! 

Daca deja ii oferi acele minute zilnic, Te Iubesc!!! Poveste-mi ce te joci cu copilul tau ,sa ma joc si eu si cei 150 de copii ai mei pe saptamana :)

 Apropo, azi ca sa fie joaca completa, le-am pus o melodie de pe telefon ritmata, de dantuit, si cand puneam stop melodiei, ei stateau intr-o pozitie de statuie, nemiscati si le mai spuneam si eu sub ce forma: forma de bucati de ciocolata, in forma de banane, sau soricei sau chiar de galusca de supa si apoi, nu mai puteau de ras!!!Apoi m-au intrebat, desi ii cunosc de cativa ani: ''Silvi, vrei sa fii prietena mea?'' si m-au imbratisat :)

''DAAAAA!!! Am zis'' si mi-au dat lacrimile de bucurie, ce fericita sunt ca va am in viata mea!!!

Si acum te intreb: cine e parintele si cine e copilul?! Daca eu ca parinte vin suparata si obosita de la joaca mea de adult cu joburi multe, credite, iubiti nepotriviti sau soti care nu ma merita, si copilul ca un intelept ma asteapta senin si pregatit sa-mi ofere din seninatatea lui si nu are cu cine sa se joace, deoarece eu cu mintea sunt plecata la problemele mele serioase de adult !!!!